Cine sunt eu si ce mai e si storiesforgirls?

Articolul asta apare in urma provocarii lansate de Ana Maria de la BeautyBarometer. Pe blogul sau a lansat un concurs pentru “influentatorii” ce au tangente cu sfera de beauty, determinandu-i sa-si faca o carte de vizita mai complexa (aici puteti gasi mai multe detalii).

In felul acesta, Ana Maria a stiut ce butoane sa apese la mine. A stiut sa scoata la iveala “sobolanul” care “chitaia” ca are si el blog si scrie chestii utile dar care chitaia din gaura lui, sa nu-l vada nimeni. Iar daca ea l-a scos din scorbura, in articolul asta o sa se dezlantuie, pentru ca acum simte ca ii pasa cuiva :))).

Cine sunt eu?

… o fiinta de 28 ani pe nume Larisa, cu un job full time in IT dar pasionata de smacuri, decoratiuni hand-made, calatorii si iubitoare a parfumului de mosc. Originile sunt de braileanca (nu dati cu pietre, nu am detinut cutit niciodata :)) ) dar indragostita fiind de un galatean, de vreo 2 ani acesta m-a trecut pe numele lui si mi-a facut domiciliul in Galati (#Galatz). 

Nu sunt vreo victima a modei, nu intru in fibrilatii cand apar reduceri ci mai degraba aleg piese simple, de baza pe care le combin astfel incat sa ma avantajeze si sa ma simt bine.

Imi place sa urmaresc oamenii din online care stiu ce vorbesc si de la care am ce invata si descoperi produse interesante.

Iubesc toate animalele, le consider opere de arta dar pisicile m-au cucerit pe vecie. Imi place natura, linistea iar anotimpul meu perferat e toamna.

De ce scriu pe blog? Ce e storiesforgirls.ro?

In primul rand din pasiune pentru tot ce inseamna beauty si chestii adresate femeilor. Imi place machiajul desi n-am vreun talent aparte. Imi plac amenajarile interioare, sa-mi fac singura diferite decoratiuni si lucruri pentru casa.

Un alt motiv pentru care am facut blogul este marketingul agresiv al produselor high-end. Peste tot aud “Fenty Beauty, Huda Beauty”, cat de minunate sunt si tot asa. Nu contest asta, dar cu femeile cu venituri modeste cum facem? Cu mamele cu 1-2 copii la scoala care nu-si permit sa dea 100-150 lei pe un fond de ten pentru ca prefera sa ia un ghiozdan copilului dar isi doresc sa se aranjeze? Sau cu adolescentele aflate intr-o perioada delicata in care aspectul fizic e important? Desi am un venit lunar ok, nici eu n-as da atatia bani pe un fond de ten sau o paleta de farduri. Pentru ca exista cosmetice bune si la preturi accesibile, prefer sa fac altceva cu acei bani. Aleg sa-i investec in momente frumoase si amintiri sau un parfum.

Nu blamez pe cei ce cumpara sau promoveaza cosmeticele scumpe, pentru ca si eu urmaresc astfel de postari la preferatele mele si sunt de parere ca un makeup-artist trebuie sa le foloseasca pentru a oferi ce-i mai bun clientelor sale.

 

Atat cat timpul imi permite sa fac si sa documentez, scriu si despre proiecte diy. Am impresia ca am devenit atat de comozi, cumparam si aruncam atat de usor fara a incerca sa reparam iar acest lucru se vede si in relatiile interumane. Am incercat sa remediez astea la mine cautand tutoriale de creatie si de reconditionare a mobilei vechi. Mi-am facut singura marturiile pentru nunta desi eram obosita dar satisfactia a fost imensa cand am vazut ca au fost apreciate.

 

De la o vreme a inceput sa ma intereseze mai mult ingrijirea tenului asa ca pe masura ce acumulez informatii si testez produse care merita, scriu si despre ele. M-am confruntat cu probleme ale tenului din propria-mi prostie. Aplicam pe fata cam tot ce se putea manca (daca in interior nu face rau, pe afara nici atat, nu ?). Se vinde tot ce e bio, eco si antivaccin iar eu am picat in plasa asta. Acum, remediez si incerc sa atrag atentia asupra acestor erori.

 

Cu toate ca scriu de placere si aduc imbunatatiri blogului am si unele retineri. N-am curajul sa pun poze cu mine si nici sa spun cunoscutilor despre el. Colegii mei au aflat din intamplare si m-am simtit incomod desi am primit aprecieri si sfaturi constructive de la ei. Deocamdata mi-e greu sa ma dezvalui, probabil din cauza instinctului de protejare, de a nu fi judecata din varii motive.

Nu sunt putine nici datile in care am 15 vizualizari pe zi si imi vine in minte: “meh, cine sa citeasca blogul meu obosit cand vlogurile sunt in floare iar blogosfera e suprasaturata? Doar cei 15 prieteni care stiu de el…”. Sunt multe si zilele in care simt ca ceva nu fac bine dar nu stiu ce anume, ca pozele-s de tot circul, ca mi-am ales prost momentul sa-mi fac blog si ca sunt destule bloggerite mari cu continut de calitate. Alteori, desi stiu ca e munca grea sa-ti faci o comunitate, imi pun deadline de inchidere a blogului. In ziua urmatoare imi vine o idee de articol, incep s-o schitez si imi trece. Atunci ajung la concluzia ca daca 10 oameni au gasit ceva util in bucata aceea de articol, atunci merita.

Sa-ti faci blog nu e deloc greu, de fapt e partea cea mai usoara. Sa-l imbunatatesti, sa scrii constant, sa abordezi teme cat mai variate sunt lucruri care te dezvolta si te responsabilizeaza.

Eu apreciez mai mult blogurile decat vloggurile pentru ca retin informatiile mai bine si le percep mai intime. Le vad ca o corespondenta deschisa si asta imi place.

 

La final, va las si o poza cu sobolanul care s-a descatusat in randurile de mai sus. Nici nu se putea articol mai potrivit pentru a-mi arata fata pe blog.

 

ce e storiesforgirls.ro

 

 

Daca ti-a placut acest articol, ajuta-l cu un share

2 thoughts on “Cine sunt eu si ce mai e si storiesforgirls?

    1. Ma bucur ca ai trecut pe aici Georgiana :). Nici eu nu stiu prea multi bloggeri din Galati – Braila dar ne descoperim unii pe altii usor-usor :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *